M-ai așteptat în parcare la IKEA cu părul prins și o pungă de la Jumbo în mână. Am coborât și m-ai luat în brațe. Vanilie. Miroseai a vanilie.  

— Mergem să luăm roșii, da? ai zis tu, cu ochii negri ațintiți în sufletul meu.  

— Mergem, pentru asta e punga, nu?  

— Da. Râsul tău e terapie.  

Nu, Alex, nu te-ai îndrăgostit.  

Tanti Liza ne-a pus roșii, castraveți și o bucată de slănină direct din afumătoare. Nea Florian a ieșit din pivniță cu o sticlă de vin roșu, făcut din culesul de acum doi ani.  

— Să bei un pahar seara la masă. Și să-i dai și la mândra să guste.  

Era deja trecut de miezul nopții când am oprit la tine în parcare, am deschis portbagajul, ne-am așezat și am privit luminile difuze de la stâlpi, în timp ce eu îmi pătam tricoul cu roșie și tu râdeai cu mine, căci tricoul tău a gustat și el din sticla de vin.  

Ba da, Alex, te-ai îndrăgostit.  

Da’ îți trece cu terapie.