Când mama și tata au început să se certe, m-a lovit adevărul că poveștile de dragoste din desene nu seamănă cu povestea lor. Și, deși iubirea lor pentru mine era nemărginită, în timp, a devenit o competiție – pe care o pierdeam toți. Mama a fost mereu înțelegătoare și blândă cu greșelile mele, tata m-a împins mereu să muncesc mai mult și să-mi pun ordine în viață. După vreo 10 ani în care am crescut o dată cu certurile lor, le-am spus că le-ar fi mai bine la distanță. Doar așa am putut să-i văd dincolo de șabloane și să construiesc o relație puternică cu amândoi. Despărțiți fiind, au devenit o echipă mai bună. Mama mă lasă să-mi descopăr singură calea prin trial and error, iar tata mă scoate din belele atunci când o fac. Mama îmi celebrează fiecare pas înainte, tata îmi spune că pot mai mult. După ce-a dispărut opoziția lor, mi-am putut găsi propriul compas interior.