Căutăm povești de iubire povestite exact așa cum le-ai trăit – fericite sau triste, de-o viață sau de o clipă, incomplete sau împlinite.

Duminică dimineața, când mă trezesc, mă așteaptă un covrig proaspăt și cald, cu glazură de sare, și o ceșcuță cu cafea aburindă, așezată între cele două căni mari ale lor. Mă îmbrac fără grabă, apoi merg cu Buna la biserică. Tăicuțu’ ne așteaptă pe banca din fața casei până ne întoarcem de la slujbă. Își face cruce și ia o bucată de anafură; restul sunt ale mele. Punem masa, mâncăm sarmale cu smântână proaspătă, apoi începem partidele de remi. Fiecare are locul lui: Buna cu spatele la ușa terasei acoperite, poziționată strategic pentru a învârti din când în când în mâncarea de pe aragaz, eu vizazi de ea, iar Tăicuțu’ în capul mesei. După câteva partide, facem pauză de supă cu tăieței de casă, apoi reluăm jocul. Seara, facem pauză de piure cu pui și murături. De obicei câștiga el. Azi, doar locul din fața mea e ocupat, iar ceșcuța de cafea mai are o singură cană alături.