Radu mă ținea de mână din egoism. Își dorea o relație, dar nu cu mine. Când ieșeam cu prietenii lui, mă atingea de parcă ar fi vrut să le demonstreze că e fericit. Am fost pansamentul lui, așa cum le place psihologilor să spună.
În strângerea de mână a lui Vlad simțeam căldură și liniște. A fost lângă mine la prima aniversare departe de prieteni și familie, într-un oraș nou și agitat care mă copleșea.
Tudor mă ținea de mână cu toată iubirea de care era capabil. Aveam nevoie de atenția și afecțiunea pe care mi le oferea fără întrebări. Dar eu nu l-am iubit.
David nu mi-a dat drumul la mână în ziua în care a fost înmormântată bunica mea. Aceeași mână cu care m-a prins când am vrut să plec după ce-am aflat că m-a înșelat.
De Adrian m-am îndrăgostit imediat, cu o intensitate stranie pe care nu am putut să o controlez. Mă ținea de mână doar când făceam sex. A fost karma mea.
Numele personajelor din poveste au fost înlocuite pentru a le proteja identitatea.