Căutăm povești de iubire povestite exact așa cum le-ai trăit – fericite sau triste, de-o viață sau de o clipă, incomplete sau împlinite.

Sunt recunoscătoare că am reușit să rup atașamentul față de Martin, dar ceva din mine încă mocnește a teamă de iubire pierdută. Dar mai era oare iubire? Eu udam minuțios grădina noastră, setam alarme pentru sistemul de irigații și mă trezeam să verific că pornesc. Analizam constant grimase, comunicam împăciuitor, luam bilete la teatru, plăteam integral cina – orice doar ca să previn un posibil abandon. Dacă apăreau uscăciuni, le aduceam în turnul de control și le examinam până le știam și regnul, și denumirea în latină. Între timp, în turnul de control se bea, se fuma, se mânca junk food, se anestezia cu jocuri video și încă ceva, ce probabil ne-a distrus definitiv. Ne-am despărțit după patru ani de sacrificat propriile nevoi. Într-o excursie am început să văd mai clar că lipsesc inițiativele, că mergem din inerție, că discuțiile sunt insipide și că.. obosisem. La final, mi-a mărturisit că e dependent de pornografie și că nu a fost vina mea. Brusc, multe lucruri au căpătat sens. Și dă-i și spală podeaua după tura mea de 4 ani de zile…