Nu cred că te-am cunoscut cu adevărat în trecut. Eram prea pierdută în proiecțiile și fricile mele. Dar am înțeles, într-un târziu, că nu e nimeni responsabil să-ți citească gândurile, mai ales când excelezi la a le ascunde, de teamă să nu deranjezi. Mi-ai spus că nu crezi că ai fost iubit „altruist” vreodată, dincolo de iubirea pentru „cum te face celălalt să te simți”. Ăsta e gândul care a rupt ceva în mine. Credeam că sunt îndrăgostită, dar era doar mintea mea încercând să scape de sine. Am făcut pace una cu alta, între timp. Așa am putut să încep să te ascult cu adevărat. E un deliciu și apreciez tot – aproape tot – ce descopăr, ești vulnerabil și sincer. Acum, am renunțat la așteptări. Vreau doar să mă bucur de prezentul cu mine, cu tine și cu noi. Ai prins rădăcini in mine.